E greu să mă gândesc de pe acum la posibile întrebări, când bebe abia gângureşte. Iar noi am uitat cum era când eram mici.
Clasicele şi cel mai des întâlnite întrebări urmează.. "de ce e iarba verde?", "de unde vin copii?", "de ce respirăm?" etc.
E clar că vom fi super entuziasmaţi la primele silabe, la primele cuvinte, dar ce ne facem când o să pună întrebări foarte bune şi normale pentru un copil curios şi noi n-o să ştim să răspundem. Şi nu putem căuta pe google de fiecare dată, nu? Şi-apoi trebuie să-i dăm răspunsuri bune pentru nivelul lui de înţelegere şi să ne pregătim pentru celelalte întrebări.
De multe ori un copil nu vrea neapărat să ştie ceva, el învaţă să converseze. A învăţat deja că dacă vrea atenţie, pune întrebări :) Noi, adulţii ne facem griji multe şi cam inutile legat de întrebările lor. Probabil că o să uite răspunsul imediat, posibil să repete şi întrebarea.. doar ca să aibă atenţia adultului. E de ajuns să-i răspunzi simplu, să-l încurajezi şi să-l lauzi pentru curiozitatea lui. Până pe la vârsta şcolară n-are rost să te aventurezi în detalii, mintea lor funcţionează altfel decât a noastră.
Ar fi foarte bine ca răspunsul să vină cu un desen sau o animaţie sau să faci un experiment de unde să reiasă răspunsul. Ideal ar fi să-l ajuţi să caute singur răspunsul. Trebuie să cauţi enciclopedii potrivite pentru fiecare vârstă. Când mai creşte îi poţi arăta cum se foloseşte DEX-ul. Şi apoi internetul (dar cu grijă).
La întrebarea "De ce respirăm?" un desen sau o animaţie te poate ajuta să-i explici. E greu să povesteşti despre lucrurile care nu se văd.. Sânge, plămâni, oxigen etc. Un
Am mai zis şi înainte, când nu ştii un răspuns, e mai bine să recunoşti că nu ştii şi să faceţi împreună un plan pentru a căuta răspunsul - într-o carte, pe internet sau să întrebaţi pe cineva care ştie sigur.
Când vin întrebările "jenante" pentru noi, gen "de unde vin copii?" e mai bine să afle de la tine adevărul. Altfel e posibil să afle de la alţi copii sau din alte surse. Şi nu întotdeauna informaţii corecte. Dacă-l minţi (şi o să afle asta) îţi pierzi credibilitatea şi se degradează relaţia dintre voi.
"De ce e iarba verde" are nevoie de un răspuns uşor şi clar. Varianta ştiinţifică s-ar putea să-l buimăcească pe un copil de 3-4 ani. Clorofilă, fotosinteză. Abia am priceput eu la şcoală, prin clasa a 5-a sau a 6-a.
Teoretic, iarba pare verde pentru că toate culorile luminii (culorile curcubeului) sunt absorbite în frunze, cu excepţia verdelui.
Sau o explicaţie drăguţă cu elfi.. Iarba verde vine de la elfi, care sunt verzi. Elfii aruncă cu praf magic peste pământ în fiecare noapte şi toate plantele se colorează în verde. Iarna, elfii hibernează şi de aceea plantele devin maro. Dar, primăvara elfii se trezesc şi aruncă din nou cu praf magic peste iarbă şi copaci.
Întrebarea asta se poate lega de explicaţia data la întrebarea "de ce e cerul albastru". Am povestit atunci care e treaba cu lumina şi culorile, cum ele sunt trimise pe Pământ.. Şi tot aici se poate menţiona "de ce e albă zăpada". Pentru că toate culorile sunt reflectate şi refractate în mod egal, fără nicio gamă de culori dominantă. Ştiu că sunt multe cuvinte, dar cu un experiment îi poţi arăta ce înseamnă reflectat cu o oglindă şi refractat cu un pahar transparent cu apă - aici exemplu de experiment.
