luni, 28 februarie 2011

Întrebări incomode pentru noi..

Inevitabil o să vină şi momentul când bebe, care nu mai e bebe demult (când a trecut timpul?), o să vrea să ştie care e treaba cu copii, de unde vin.. ce e sexul şi de ce fetele nu au ce au băieţeii :)
Cred că undeva în jurul vârstei de 4-5 ani, copilul o să fie foarte interesat de sexualitate (la unii mai devreme, la alţii mai târziu). Şi atunci ce-i spui?
Despre cum se fac copii poţi începe a-i spune că e nevoie de o femeie şi-un bărbat, aşa ca mami şi tati, care se iubesc şi s-au rugat să aibă un copil şi Doamne-Doamne le-a ascultat rugăciunea şi a pus un bebe în burtica lui mami. Pe un forum am găsit un răspuns diferit.. doar taţii pot cumpăra de la farmacie nişte seminţe pe care le dau mămicilor când vor să aibă bebe.
"Dar cum încape un bebe în burtă?" La început bebe e mic, cât un bob de mazăre şi creşte în fiecare lună până se transformă într-un bebeluş. "Şi cum iese din burtă?" Unii părinţi au ales să spună că prin buric (e un orificiu vizibil, nu?), alţii spun că atunci când bebe e gata să vină pe lume, mami merge la spital şi medicul face o magie şi iese bebe.
Povestea cu barza nu prea mai funcţionează pentru copiii din ziua de azi.. şi e mai bine să fie evitată. Dacă cumva i-o spune bunica sau vreo mătuşă, atunci tre să te scoţi cumva şi-i spui că aia era o poveste pentru copii mici. Şi speră să scapi aşa uşor :)
Cred că înainte de a începe cu întrebările despre cum se fac copii sau ce e aia sex, o să ne bombardeze cu întrebări despre corpul lui. Dacă e băiat va fi curios să afle cum se numeşte chestia aia mică, care seamănă cu un degeţel, dintre picioare. Pe net am găsit tot felul de denumiri pentru băieţi: puţă, penis, cocoşel, cuc/cuculeţ, putulica. Pentru fetiţe: păsărică, fofoloancă, gogoaşă, piersicuţă, bişboaşcă etc. (mai aştept şi alte denumiri bune de zis copiilor, bineînţeles). Din toate documentările am dedus că denumirea asta ţine şi de zona ţării în care locuieşti. Prin Moldova se zice puţă la ambele sexe. În Bucureşti puţa e doar pentru băieţi şi pentru fete se foloseşte păsărică.
Oricum alegi să-i "prezinţi" această parte a corpului, băiatul va crede că fetelor le lipseşte ceva, nu că arată altfel "puţa" lor. Este foarte important felul în care vorbeşti cu copilul despre organele genitale.. şi mai ales cum reacţionezi când îl vezi că se atinge, că se descoperă. Dacă vei avea o atitudine defensivă şi te vei panica, copilul n-o să înţeleagă şi îi poţi imprima ideea că sexualitatea este ruşinoasă.
Cred că este un moment bun pentru o discuţie (dacă nu ai avut-o deja) despre câteva lucruri care nu se fac oriunde. Nu ne dezbrăcăm în parc, doar acasă. La grădiniţă / şcoală ne îmbrăcăm într-un fel, la o petrecere altfel. Şi nu vorbim tare la muzeu, acolo doar admirăm tablourile etc. Şi de aceea nu ne atingem în zonele intime când suntem la grădiniţă sau în parc sau în alte spaţii publice. Adică despre ce tip de comportament şi vestimentaţie avem în anumite locuri şi situaţii. Sper să ne iasă şi în practică, la teorie suntem cu toţii cei mai buni :))

Şi ca să mai uităm de stres ataşez un banc:
O puştoaică intră la frizerie cu tac'su. Stă lângă scaunul frizerului, mâncând o gogoşică, în timp ce tac'su se tunde. Frizerul zâmbeşte la ea şi îi spune cu amabilitate: -Drăguţă, o să ai păr pe gogoşică. :) -Ştiu, răspunde ea. O să-mi crească şi ţâţe. ;;)

vineri, 17 decembrie 2010

Moş Crăciun

Cine e? De unde vine? Câţi ani are? De ce vine doar o dată pe an?
Oficial nu există.. aşa spun toţi. Cu toate astea, fiecare copil a auzit de acest moş, care vine încărcat cu daruri în noaptea de Crăciun. Şi se pregătesc special pentru acest moment, sunt cuminţi că să primească şi ei cadoul visat, învaţă poezii şi cântecele şi îi lasă prăjiturele pe pervaz, că poate i-o fi foame Moşului.
Moşul aşa cum îl ştim azi, adică un bătrânel cu barbă albă, îmbrăcat în roşu, a apărut în 1931. L-au creat americanii pentru o campanie publicitară pentru o băutură răcoritoare, deloc indicată pentru copii :)

Povestea moşului bun, care aduce daruri, începe demult şi se leagă de Sfântul Nicolae, ocrotitorul copiilor. Unele poveşti spun că ar fi fost un bătrânel bogat, care îşi punea o robă roşie cu margine albă şi împărţea daruri copiilor nevoiaşi. Alte poveşti spun că ar fi fost un bătrânel destul de retras, care ajuta orfanii, văduvele şi feţele sărace când le venea timpul măritişului. Poveşti despre Moş Nicolae sunt nenumărate.. cine doreşte le poate citi aici şi aici.

Moşul pe care îl vedem azi în magazine, atârnat pe la balcoane şi prin reclame stă ascuns aproape 11 luni, iar în preajma sărbătorilor de iarnă apare brusc de nu-ştim-unde. Ei, ştim.. :) Moş Crăciun stă la "Polul Nord", un răspuns foarte bun pentru copiii mici. Acolo e frig, este loc destul pentru Moş, spiriduşi şi reni.
Când copii mai cresc, apar alte întrebări "Ce mănâncă renii acolo, dacă e atâta zăpadă?" sau "Cum trăieşte Moşul acolo, dacă e aşa de frig?" Renii mănâncă nişte cereale magice, care dau puteri pentru noaptea de Crăciun.

Şi undeva pe la 6-7 ani cred că o să apară şi întrebarea "Mami, chiar există Moş Crăciun?" Dacă insistă cu întrebarea, spune-i adevărul. S-ar putea ca înainte să apuci să răspunzi, să te întrebe: "nu-i aşa că tu şi tati cumpăraţi cadourile?" şi în acel moment chiar nu mai ai scăpare. Poţi să-i spui că te-a ajutat Moşul, că altfel nu aveai de unde să ştii ce îşi doreşte.

"De ce Moş Crăciun nu aduce cadoul pe care i-l cer?"
Dacă aţi scris împreună scrisoarea pentru Moş, atunci o să ştii ce şi-a dorit. Dacă nu ai putut să-i cumperi, o explicaţie ar fi că Moşul nu aduce cadouri cu care părinţii nu ar fi de acord. Moşul se sfătuieşte cu părinţii şi bunicii.

"De ce vine Moş Crăciun doar o dată pe an?"
Pentru că de Crăciun se sărbătoreşte naşterea lui Isus. Aşa cum magii i-au adus daruri în noaptea naşterii, aşa Moş Crăciun duce tradiţia mai departe, ducând daruri tuturor copiilor.
Alt motiv ar fi că munceşte un an întreg ca să facă toate jucăriile pentru toţi copii din lume şi nu ar avea timp să vină de 2 ori.

"Cum reuşeşte Moş Crăciun să meargă la toţi copii din lume într-o singură noapte?"
Renii se pregătesc temeinic pentru asta, şi îi ajută şi fusul orar- noaptea de Crăciun are astfel 30 de ore. Moşul călătoreşte cu peste 5800 km / secundă, îi ajung 34 microsecunde pentru a lăsa cadoul şi să plece mai departe la următoarea locaţie.
Altă explicaţie ar fi că are nişte ajutoare, pe care le coordonează foarte bine şi astfel toţi copii primesc cadoul la timp.
Alte întrebări şi răspunsuri aici.

Adresa oficială pentru scrisori este:

Santa Claus' Main Post
Office, Santa Village,
FIN-96930 NAPAPIIRI

Multe agenţii de turism au excursii către ţara lui Moş Crăciun. Depinde acum de cât de tare îşi doreşte cel mic să-l ia la întrebări pe Mosu' şi cât îţi permiţi să mergi acolo într-o mini excursie. Este doar un exemplu de excursie, cred că sunt mai multe, mai accesibile.

duminică, 28 noiembrie 2010

De ce e iarba verde? De unde vin copii?

E greu să mă gândesc de pe acum la posibile întrebări, când bebe abia gângureşte. Iar noi am uitat cum era când eram mici.
Clasicele şi cel mai des întâlnite întrebări urmează.. "de ce e iarba verde?", "de unde vin copii?", "de ce respirăm?" etc.
E clar că vom fi super entuziasmaţi la primele silabe, la primele cuvinte, dar ce ne facem când o să pună întrebări foarte bune şi normale pentru un copil curios şi noi n-o să ştim să răspundem. Şi nu putem căuta pe google de fiecare dată, nu? Şi-apoi trebuie să-i dăm răspunsuri bune pentru nivelul lui de înţelegere şi să ne pregătim pentru celelalte întrebări.
De multe ori un copil nu vrea neapărat să ştie ceva, el învaţă să converseze. A învăţat deja că dacă vrea atenţie, pune întrebări :) Noi, adulţii ne facem griji multe şi cam inutile legat de întrebările lor. Probabil că o să uite răspunsul imediat, posibil să repete şi întrebarea.. doar ca să aibă atenţia adultului. E de ajuns să-i răspunzi simplu, să-l încurajezi şi să-l lauzi pentru curiozitatea lui. Până pe la vârsta şcolară n-are rost să te aventurezi în detalii, mintea lor funcţionează altfel decât a noastră.
Ar fi foarte bine ca răspunsul să vină cu un desen sau o animaţie sau să faci un experiment de unde să reiasă răspunsul. Ideal ar fi să-l ajuţi să caute singur răspunsul. Trebuie să cauţi enciclopedii potrivite pentru fiecare vârstă. Când mai creşte îi poţi arăta cum se foloseşte DEX-ul. Şi apoi internetul (dar cu grijă).

La întrebarea "De ce respirăm?" un desen sau o animaţie te poate ajuta să-i explici. E greu să povesteşti despre lucrurile care nu se văd.. Sânge, plămâni, oxigen etc. Un
Am mai zis şi înainte, când nu ştii un răspuns, e mai bine să recunoşti că nu ştii şi să faceţi împreună un plan pentru a căuta răspunsul - într-o carte, pe internet sau să întrebaţi pe cineva care ştie sigur.

Când vin întrebările "jenante" pentru noi, gen "de unde vin copii?" e mai bine să afle de la tine adevărul. Altfel e posibil să afle de la alţi copii sau din alte surse. Şi nu întotdeauna informaţii corecte. Dacă-l minţi (şi o să afle asta) îţi pierzi credibilitatea şi se degradează relaţia dintre voi.

"De ce e iarba verde" are nevoie de un răspuns uşor şi clar. Varianta ştiinţifică s-ar putea să-l buimăcească pe un copil de 3-4 ani. Clorofilă, fotosinteză. Abia am priceput eu la şcoală, prin clasa a 5-a sau a 6-a.
Teoretic, iarba pare verde pentru că toate culorile luminii (culorile curcubeului) sunt absorbite în frunze, cu excepţia verdelui.
Sau o explicaţie drăguţă cu elfi.. Iarba verde vine de la elfi, care sunt verzi. Elfii aruncă cu praf magic peste pământ în fiecare noapte şi toate plantele se colorează în verde. Iarna, elfii hibernează şi de aceea plantele devin maro. Dar, primăvara elfii se trezesc şi aruncă din nou cu praf magic peste iarbă şi copaci.
Întrebarea asta se poate lega de explicaţia data la întrebarea "de ce e cerul albastru". Am povestit atunci care e treaba cu lumina şi culorile, cum ele sunt trimise pe Pământ.. Şi tot aici se poate menţiona "de ce e albă zăpada". Pentru că toate culorile sunt reflectate şi refractate în mod egal, fără nicio gamă de culori dominantă. Ştiu că sunt multe cuvinte, dar cu un experiment îi poţi arăta ce înseamnă reflectat cu o oglindă şi refractat cu un pahar transparent cu apă - aici exemplu de experiment.

sâmbătă, 2 octombrie 2010

De ce-urile celor mici..

"De ce"-urile celor mici ne pun pe gânduri şi azi am ajuns la întrebarea "De ce zboară păsările?"
Un răspuns potrivit ar fi "ca să ajungă mai repede acasă la copii lor" sau "ca să ajungă mai repede la masă, că şi ele trebuie să mănânce, ca să crească mari". Şi aşa împuşti doi iepuri - răspunzi la o întrebare şi îi arăţi de ce e important să mănânci.
Un desen dintr-o carte, un filmuleţ sau o vizită la grădina zoologică / pet shop te poate ajuta să-i explici. Insistă pe faptul că păsările au pene - poţi face o demonstraţie cu pene (dacă le-ai gasit afară, să le speli înainte de a le da copilului), că sunt diferite de celelalte animale prin anatomia lor. Îl poţi învăţa pe copilul tău să fie atent astfel la tot ce-l înconjoară şi să respecte vieţuitoarele. Ca să-i pui mintea la contribuţie, comparaţi păsările zburătoare cu struţii, găinile şi pinguinii şi găsiţi împreună motivele pentru care păsările acestea nu zboară. Remarcă la fiecare în parte statura păsării, mărimea aripii şi forma şi mărimea penei.

Elia David a dat multe răspunsuri potrivite pentru copii in poeziile sale.
Aici gaseşti mai multe.

O mostră:

De ce zboară păsările pe cer
De ce zboară păsările pe cer?
Nu ţi-am spus?
Pentru ca puiul de om să înveţe
Să privească în sus
Nu să stea...
Cu ochii înfipţi în pământ –
Uite-aşa
Ca peştii înotând în văzduh prima oară...

Atât de frumoase sunt păsările
Când zboară
Printre colonii de nori îngheţati
Printre sori cuprinşi de văpaie
Printre căluţii de zare liberi
Sau înhămaţi
Cu şiraguri din perle de ploaie.

duminică, 26 septembrie 2010

întrebările copiilor

Copii sunt curioşi, asta e clar. E foarte normal să fie aşa, să pună întrebări despre tot şi toate. Aşa învaţă. Şi de asta e foarte important să răspunzi conform vârstei copilului.
Dar, cum ştii ce e potrivit?
Am căutat sfaturi pentru a răspunde bine, cât mai aproape de adevăr. Trebuie să ne pregătim.. pentru că atunci când va veni momentul întrebărilor nu vom avea timp să căutăm răspunsul.
Sigur vom fi uimiţi de întrebări, ne vom uita miraţi unul la altul "de unde ştie copilul nostru asta?" şi îi vom satisface curiozităţile.
Sunt întrebări de genul: "De ce e cerul albastru?", "De ce zboară păsările?", "De ce plouă?", "De ce trebuie să mâncăm în fiecare zi?" şi câte altele, pe care le aşteptăm în jurul vârstei de 2-3-4 anişori. Sincer nu ştiu clar de ce e cerul albastru, nu ştiu prea bine explicaţia ştiinţifică, ştiu doar că soarele trimite lumina către Pământ, lumina care conţine culorile curcubeului (pe care o să le ştie deja) şi dintre toate albastru ajunge cel mai repede în atmosfera noastră şi de asta vedem cerul albastru. La început îi voi spune ceva de genul că Doamne-Doamne colorează cerul albastru când e vreme frumoasă. Şi când o să crească o să-i explic mai detaliat ce se întâmplă acolo. Dacă o să mai vrea să ştie.

Sfaturi pentru părinţi cu copii curioşi:
- nu-i interziceţi să pună întrebări;
- nu ignoraţi întrebările;
- fără explicaţii lungi;
- nu minţiţi;
- nu râdeţi de întrebările lui;
- dacă nu ştii răspunsul îl poţi îndruma către cineva care ştie sau îi zici că nu ştii, dar că te interesezi şi îi răspunzi mai târziu.
Totul trebuie gândit foarte bine, pentru că răspunsul tău influenţează multe altele în viitor.